reflectoarele răsună printre norii de argilă
peste plopii verzi albaştri pică broaşte fără milă
este sunet de cimpoaie, de oboi si strună strânsă
este vremea cea din urmă, plânsă-ntr-însa, plânsă...
logofatul, bată-l vina, strânge coji de ouă unse
printre stelele de cioburi trec roiuri de gâze tunse
este viaţa de pe foaie, scrisă, stinsă de-o licoare
este vremea cea din urmă, care moare, moare, moare
într-un recul biologic, trece trenul printre zaruri
apa umflă fluviul negru, ducând casele pe valuri
este iz de floare dulce, apăsat de-a morii piatră
este vremea cea din urmă, care nu ne mai aşteaptă
No comments:
Post a Comment