Aveam ascunse-n haine, în căptuşeala serii
Zeci de bilete rupte, mistere şi mizerii
Stăteam la teleferic, la cozi, cu-o pâine-n plasă
Duceam cu bicicleta sifoanele acasă
Aveam în mâna stângă cinci ani de puşcărie
Vindeam pui de pisică şi beam pe datorie
Erau zilele scurte, ascunse între maluri
Eram un front de unda, pierdut în mii de valuri.
Te mângâiai tăcută, cu mâinile-ţi de sârmă
Corabie pierdută, plutind fără de cârmă,
Aveai privirea crudă, tăind prin apa neagră
Şi un destin ce timpul n-ar fi putut să-l şteargă
Sub pielea ta fierbinte iubeai fără reţineri
Şi-i înviai în noapte pe cei bătrân de tineri
Ţi-era tăcerea caldă şi vorba ca o coasă
De veşnică fecioară, de veşnică mireasă.
Când la lumina zilei mi-ai aparut în faţă
Aveam privirea strâmbă şi mintea găunoasă
Te-am învârtit în palmă ca pe o nestemată
Şi mi-am topit uimirea, lăsându-te îndată
Aveam mâinile arse şi fără de podoabe
Căci îmi găseam culcuşul prin funduri de cocioabe
Şi-am râs de adevărul ce-l predicai prin tine
În lumea-mi blestemată şi fără de ruşine.
No comments:
Post a Comment