Doar în prostia mea sunt fericit!
Aurolacul propriei mele persoane
Mă face să nu am nevoie de oameni
Ori de camioane.
Doar în prostia mea sunt fericit!
Alunec uşor
De pe luciul retinei
Trecând zâmbind pe străzi
Acelaşi veşnic nimeni,
Găsind plăcere în halbe de bere
Şi în propria piele
În furtişaguri mărunte
Şi privitul la stele.
Doar în prostia mea sunt fericit!
Fără arbitri.
Un mizantrop ipocrit
Clădind castele din nimic,
Doar în prostia mea sunt fericit!
Deşurubând stângaci convenţii
Ori inhibând intenţii
În vitrinele poftelor mele...
Doar în prostia mea sunt fericit!
No comments:
Post a Comment