Merigold

S-au fărâmat picioarele meselor
Tăiate din acelaşi trunchi de arbore
S-au aplecat peţitorii încărcaţi cu daruri
Să sărute tălpile ultimelor fecioare de lux
Cu robinete suflate cu aur
Şi buze bătute cu safire.

Status pe mess: sunt numai pentru nuntaşi
Şi pentru urmele de melci de pe pervaze
Care ţipă a apă de ploaie dospită
Şi de calorifere ruginite.
Murgii se dau de ceasul morţii prin staule
Şi adorm plângând în picioare.

Am cunoscut odată un om care nu mersese
Niciodată cu telefericul
Şi l-am sărutat pe buze ca pe un frate
Pe care nu l-ai mai văzut de ani grei.

S-a terminat cu caterinca, mi-a spus maistrul.
Şi chiverele lor albe de satin s-au coborât
Într-o spirală elegantă.
Spadele toate lucind în soarele amiezii.
Miros de sudoare proaspătă, aproape curată.

Am cunoscut odată o fată cu altarele măturate
Întru venirea noilor zei,
Cei ai zilei de mâine, cu veştminte noi şi nemaivăzute,
Cu chipuri de foc ori de sabie
Ca şi cei vechi
Ca şi cei de mereu.

Preoţimea se adunase într-însa, ca la marile nunţi imperiale.
Aveau pieile feţelor uscate, zbârcite şi nebărbierite.
Ochii plini de o gravă-gravă expresie de vetustitate
Ca un dans de Cocojambo la căminul cultural.

Mureau câinii în plasele de sifoane
Şi adolescenţii îşi ştergeau mucii verzui
De poalele feţelor de masă, râzând din colţul gurii.

Răsuna peste metereze sunet de cimpoi
Şi de asfinţit.