Fata cu pardesiu verde

Ea şi-a cusut buzele cu aţă groasă;
Sângerase puţin la început
Dar acum o cuprinde din când în când
O plăcută amorţeală
A cărnii vineţii, tremurătoare...
Şi îi e bine...

Uneori şi-ar coase şi pleoapele
Dar n-ar mai vedea să citească
În zile ploioase, de-un gri pal,
Când ar sta în casă
Până când din picioare i-ar creşte pisici maidaneze
Care i-ar umple micul apartament
Cu tabieturile lor pisiceşti...

De luni până vineri se duce la muncă;
Bea o cană mare cu cafea tare
Privind pe geamul de la bucătărie
Şi adesea e toamnă afară
Deşi nu se ştie de ce;

Are grijă mereu să se încuie în casă când pleacă;

Vineri seară se lasă ca o alinare.


Îi place îngheţata,
Îi plac râsetele de copii
Şi magnoliile (dar nu se ştie bine de ce);
Duminica iese în parc
Şi se plimbă privind cu drag
Flori sau oameni, arbori
Cu ochi mari şi adânci,
Ochii ei...

Azi a apucat-o iaraşi dorul
Şi asta nu se întamplă, din păcate,
Numai în piaţa de legume...

No comments:

Post a Comment