Mi-am înnodat mâinile în rugăciune
Şi mi-am închis ochii
Şi-am început să mă sufoc
Învelit în noaptea sufletului meu.
Auzeam
Cum se macină încet şi se sfarmă
Stâncile.
* * *
Astazi am scos bandajele
Ultimei sângerări.
Sunt răni care nu se vindecă
În trup, în pântece,
Ca nişte guri
Crescându-şi dinţi şi limbă.
Uneori te păcălesc
Să vorbeşti cu ele ore şi ore,
Zile,
Milenii…
Îţi vând filosofii găunoase,
Zâmbete şi iluzii.
***
Oare de când n-am mai privit
Un asfinţit de unică folosinţă?
No comments:
Post a Comment